Pe 24 iunie, în acest an, am ales să merg în prima mea tură foto. Am participat la un workshop organizat de Șerban și Dorin. De la Dorin Bofan am învățat multe, am rămas - știu sigur asta - cu un lucru pe care înainte nu-l aveam în comportament: atenția pentru detalii. Desigur nu am cum să-l uit pe Cosmin Ionescu, primul om care mi-a criticat ( uneori dur) o fotografie și care m-a indreptat către Dorin. Și care mi-a dat primele sfaturi legate de o poză. Cei doi băieți au site-uri iar pentru o bună inspirație și evident pentru workshop-uri îi recomand cu mare drag: www.cosminionescu.ro și www.dorinbofan.com .
Revenind la ieșirea din Retezat menționez faptul că nu am făcut multe poze. Am luat cu mine un singur acumulator, mi-am propus mai mult să ascult și nu să declanșez. Apusul primei zile a fost unul cald și frumos și a arătat cam așa.
Către finalul apusului și începutul orei albastre m-am mutat la Tâul Porții. Mi-a plăcut tare mult un nor care atârna deasupra Vârfului Judele și care se cam învârtea pe acolo. L-am urmărit și am pozat de două ori, în primul cadru am urmărit o reflexie iar în cel de-al doilea, norul.
În zilele următoare mi-am propus să fiu atent la lucrurile mici din jurul meu și în momentele de singurătate am realizat cât de frumoasă e natura, mai ales în detalii. O poză care mie imi place ( una dintre puținele de genul!) are ca subiect o floare galbenă, care m-a ajutat și a stat nemișcată peste 20 de secunde, atât cât a durat expunerea. Noroc. Recomandarea pentru încadrare am primit-o de la Șerban. Are niște poze foarte faine aici www.sserban.com.

La începutul weekendului, vineri seara, m-am întalnit și cu amicul meu Zsolt Kiss și am rămas împreună in creastă la ora albastră. L-am văzut căutând ceva prin iarbă. Am început să caut și eu, am găsit asta
Apropo Zsolt pleacă in Norvegia ( se mută) și organizează ture foto acolo. Detalii găsiți aici www.68npt.com . Eu zic că merită o excursie, mă gândesc și eu la una!
Excursia mea s-a terminat cu acest cadru, un moment frumos din creastă de care imi este dor. O rază de aur ivită prin ceață atunci când speranțele muriseră. Ultimele două zile au fost închise, fără lumină.
Cam atât din Retezat. Prima impresie? O zonă senzațională, diversificată și încă curată, mai presus de toate, o zonă sălbatică prețioasă a Romaniei.
Weekendul acesta plec in Parâng. Nu mai am răbdare.
Seară faină, acolo la voi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu