Parângul prin ochii mei

    Mi-am propus să explorez puțin un masiv aproape de casă, un munte extraordinar. Două ieșiri într-o săptămână m-au ajutat să înțeleg natura acestei minunate zone, cu bune dar și cu rele. Am mers pe poteci din Pasul Urdele pînă pe Parângul Mare, am intrat în fiecare căldare și am parcurs trasee prin păduri. În sălbaticie, eu ...împreună cu o mână de oameni care iubesc si care respectă natura. Mulțumesc pentru companie, prieteni!

   Parângul nu este un munte fotogenic. E aglomerat, elementele din natură se amestecă la tot pasul și e greu să separi subiectul de alte minuni pe care nu le vrei in poză. Dar nu imposibil! Complexitatea peisajelor te obligă să iți pui imaginația la muncă. Habar nu am dacă am fost eficient și dacă am interpretat corespunzător momentele din ultimele ture.

   La ieșirea din pădure o luptă pentru lumină mi-a atras atenția. Aceste mici flori albastre au învins feriga și au reușit să iasă din întuneric. 

Adăugaţi o legendă

    Am vizitat și am dormit într-o căldare poziționată parcă prea in inima muntelui. Lumina era tare scumpă acolo și peisajul parea unul extraterestru. Mai ales la ora albastră. 

    Nopțile petrecute în creastă au fost tot timpul în compania unei super luni. Luna a impresionat mereu prin răsăritul ei spectaculos, a adus lumină pe creste și atmosferă de basm in jurul cortului. 

    Într-una dintre diminețile fără ploaie și fără ceață am așteptat lumina potrivită pe un versant tare drag mie: Coasta lui Rus. O zonă calcaroasă desprinsă din Parâng către nord. Are un relief foarte interesant și m-a convins să petrec un weekend in zonă. 

   Muntele te poate surprinde cu elemente la care nu te-ai gândit vreodată că există acolo, elemente care te contrazic atunci când afirmi că viața ta e grea. În lupta pentru supraviețuire flora se agață de orice zonă în care ajunge lumina. Priviți: 

    Au urmat zile de ceață și vreme extrem de rece. Temperaturile de 5-6 grade Celsius maxim și ploaia ne-au ținut mai mult la cort și in jurul lui. Dupa o noapte și încă o zi întreagă de somn intens am prins curaj și am ieșit din cort la ora albastră, oră care îți poate aduce 1-2 cadre pe card, în astfel de momente. 

    Vremea asta mohorâtă m-a făcut să cred că la munte vine toamna. Să nu mai pun la socoteală faptul că am simțit miros de iarnă. Imi e dor de iarnă. Rău de tot! 

    După cum spuneam, Parângul este un munte complex, cu o floră diversificată și un relief spectaculos, multe lacuri și peisaje pitorești. Un loc liniștit departe de pantofari ( asta dacă mergi in inima lui, departe de Rânca), un loc unde poți petrece un weekend liniștit cu iubita și cu prietenii dincolo de zgomot și agitație. 

    Animale? N-am văzut. Se pare ca zona este bogată în exemplare de lup, dovada fiind excrementele din unele locuri și poveștile ciobanilor care rămân fără oi săptămânal. Capre negre n-am văzut iar urșii au fost vânați sau goniți de tăierile masive de păduri. Principala problemă a zonei o reprezintă defrișările masive chiar de sub nasul ( sau chiar cu ajutorul) Organizației Guard Forest - care cică are grijă de Parâng. Păcat! 

   Să aveți o săptămână ușoară acolo la voi! Și să aveți grijă de natură! 

Un weekend acasă

    Am fost in Făgăraș sfârșitul ăsta de săptămână. Am luat decizia în ultima clipă și nu am ajuns în Parâng, așa cum îmi propusesem. A fost o tură frumoasă cu oameni faini, o tură cu puțină ploaie și cu lumină bună la apus.
   Aglomerație mare era la Bâlea Lac și mult zgomot făcut de turiști. Unii au folosit si vuvuzele pentru a se face remarcați. Au reușit! Am urcat destul de repede și am lăsat în urmă agitația bâlciului de la 2000 m. Nu am reușit să lăsăm în urmă ploaia care ne-a trimis în corturi pentru două ore. E super să asculți ploaia în cort. Merită!
   Pentru apus am ales cel mai apropiat loc de zona de campare și în același timp unul cu perspective frumoase către Creasta Făgărașului. În timp ce urcam, lumina a început să facă spectacol.

    Am rămas în urmă și am ratat un moment frumos, o clipă în care o rază a lovit vârful Negoiu. În schimb am găsit o capră poziționată unde imi doream eu. Nu am avut teleobiectivul la mine, asa că am pozat-o cu o focală de 85 mm de la câțiva metri. Probabil caprele negre din acest masiv sunt obișnuite cu turiștii. Îi promit lui Bogdan Munteanu pe această cale că vom merge cu siguranță la pândă, la capre. Negre!

   Ziua s-a terminat  frumos, instabilitatea atmosferică aduce culoare și lumină bună. Am admirat spectacolul până când vântul ne-a trimis la corturi.

    Pe coborâre Sibiul se vedea atât de fain la ora albastră încât am stat la povești și cadre până tarziu într-un loc ferit de vânt. Fulgerele brăzdau cerul în toate direcțiile dar mult prea departe de creastă. Mi-a plăcut tare mult locul de unde am admirat Bâlea Lac, Transfăgărășanul Sibian și orașul Sibiu. E super o plimbare până acolo într-o noapte senină cu echipament adecvat - bocanci, un polar sănătos, o frontală încărcată, o atenție sporită și ...de ce nu,  cu o companie potrivită.

   Noapte bună, din Făgăraș! De acolo, de acasă.