Prima tură in Retezat, prima impresie

    În ultima lună, la munte, nu am reușit sa scot aparatul foto din rucsac. Vânt, ploi, ceață și condiții pe care nu am cum să le uit prea curând, am întâlnit în aproape toate turele montane din luna asta. Imi este dor de o tură sănătoasă la munte, o tură fară peripeții și recunosc că îmi este dor de o poză bună.
    Pe 24 iunie, în acest an, am ales să merg în prima mea tură foto. Am participat la un workshop organizat de Șerban și Dorin. De la Dorin Bofan am învățat multe, am rămas - știu sigur asta - cu un lucru pe care înainte nu-l aveam în comportament: atenția pentru detalii. Desigur nu am cum să-l uit pe Cosmin Ionescu, primul om care mi-a criticat ( uneori dur) o fotografie și care m-a indreptat către Dorin. Și care mi-a dat primele sfaturi legate de o poză. Cei doi băieți au site-uri iar pentru o bună inspirație și evident pentru workshop-uri îi recomand cu mare drag: www.cosminionescu.ro și www.dorinbofan.com .
    Revenind la ieșirea din Retezat menționez faptul că nu am făcut multe poze. Am luat cu mine un singur acumulator, mi-am propus mai mult să ascult și nu să declanșez. Apusul primei zile a fost unul cald și frumos și a arătat cam așa.

    Către finalul apusului și începutul orei albastre m-am mutat la Tâul Porții. Mi-a plăcut tare mult un nor care atârna deasupra Vârfului Judele și care se cam învârtea pe acolo. L-am urmărit și am pozat de două ori, în primul cadru am urmărit o reflexie iar în cel de-al doilea, norul.

         

    În zilele următoare mi-am propus să fiu atent la lucrurile mici din jurul meu și în momentele de singurătate am realizat cât de frumoasă e natura, mai ales în detalii. O poză care mie imi place ( una dintre puținele de genul!) are ca subiect o floare galbenă, care m-a ajutat și a stat nemișcată peste 20 de secunde, atât cât a durat expunerea. Noroc. Recomandarea pentru încadrare am primit-o de la Șerban. Are niște poze foarte faine aici www.sserban.com.









    La începutul weekendului, vineri seara, m-am întalnit și cu amicul meu Zsolt Kiss și am rămas împreună in creastă la ora albastră. L-am văzut căutând ceva prin iarbă. Am început să caut și eu, am găsit asta

    Apropo Zsolt pleacă in Norvegia ( se mută) și organizează ture foto acolo. Detalii găsiți aici www.68npt.com  . Eu zic că merită o excursie, mă gândesc și eu la una!
    Excursia mea s-a terminat cu acest cadru, un moment frumos din creastă de care imi este dor. O rază de aur ivită prin ceață atunci când speranțele muriseră. Ultimele două zile au fost închise, fără lumină.

    Cam atât din Retezat. Prima impresie? O zonă senzațională, diversificată și încă curată, mai presus de toate, o zonă sălbatică prețioasă a Romaniei.
    Weekendul acesta plec in Parâng. Nu mai am răbdare.

    Seară faină, acolo la voi!

Cod portocaliu in pădure

    După tura de ieri pe la munte - una extrem de ploioasă, am ajuns astăzi pe la câmpie. În pădurea mea preferată. Nu am fost singur de data asta, l-am luat pe tatăl meu cu mine având in vedere faptul că data trecută am avut un conflict cu o scroafă care își proteja purceii de mistreț.

    Am ajuns pe la ora 17 în pădure și am decis să nu stau la pândă în locul în care eram convins că va ajunge un animal în fața teleobiectivului ci să merg pur si simplu pe o potecă de animale, un circuit, un traseu ales de mine prin pădure. Pădurea asta e mare, nu glumă iar când îți propui să o explorezi la pas întâlnesti frumuseți peste tot. Important este sa ai răbdare și să speri că în liniștea ei, atunci când te opresți, vei auzi niște pași. Ai câteva secunde să te ascunzi până să te vadă. Dacă ai norocul să vezi tu primul animalul și îi cunoști cât de cât comportamentul, te poți întoarce acasă cu ceva bun pe cardul de memorie. Dacă te-a vazut...slabe șanse să stea locului. 

   N-am mai pozat cerb lopatar din luna mai. Efectiv stă ascuns în locuri numai de el știute. Pe acest tânar cerb l-am văzut păscând. Eu pe el, primul! De data asta am câștigat. După ce l-am admirat și pozat, am vrut să mă fac auzit. Apoi l-am filmat puțin. A existat între noi o curiozitate reciprocă, un sentiment de siguranță l-a ținut cumva pe loc, n-a fugit. Îi cresc coarnele. Încet, încet se pregătește pentru cucerirea ciutelor prin luptă, în toamnă.

  După întalnirea asta a început furtuna. O furtună cu câteva raze de soare la început, raze care m-au determinat sa arunc pe senzorul aparatului foto și o poză cu un loc de pândă drag mie, un luminiș din inima pădurii, o poiană mică unde animalele vin să se bucure de lumină. Locul mi-a amintit de o poză mai veche prin care eu am înteles ce înseamnă lumina in pădure. Viață. Am postat-o, nu m-am putut abține. Este vorba de poza pe verticală care redă atât de bine semnificația luminii în întuneric. 

  Iar apoi...întuneric. Un întuneric greu, cu tunete și vânt puternic. Puțin înfricoșător pentru noi, nu și pentru un tânar căprior curios poziționat bine in planul pădurii, compoziția mi-a plăcut așa că am fost nevoit să scot din rucsac din nou aparatul. Am ridicat ISO la 5000 iar în bezna furtunii și a pădurii, am declanșat. Am testat cumva limitele aparatului meu foto și având in vedere faptul ca poza asta e făcută la un ISO 5000 mă declar mulțumit. Funcția noise reduction ajută mult in astfel de condiții și se pare ca o face binișor. 

  Imediat ce am ajuns la mașină a început ploaia. Și nu s-a oprit încă. E furtună afară și mie imi e somn. Noapte bună prieteni, o săptămână ușoară vă doresc! 

Bine v-am găsit!

         E destul de târziu si de câteva ore tot încerc sa imi fac un blog. Am prins mișcarea insă sunt convins că va dura până când acesta va arăta cum trebuie.
         Îl consider necesar deoarece nu sunt mulțumit de calitatea pozelor urcate pe rețelele de socializare. Calitatea lor este grav afectată. În plus, aici as vrea sa scriu povestea fiecărei fotografii care a ieșit din aparatul meu foto. Promit să nu vă plictisesc prea tare și prin urmare aceasta va fi singura postare legată de cum a inceput toată nebunia asta după natură.
        Am fost dus pe gârlă încă de la o vârstă fragedă. Aventura a început când aveam 5 ani. Prin urmare au trecut 21 de ani de când am ținut pentru prima dată in mână o undiță de pescuit. Ieșirile pe râurile interioare, repetate în cursul anilor m-au perfecționat și m-au determinat sa exploatez pasiunea asta la maxim. Până când m-am lovit de braconieri si de oamenii care ucid fără regrete ecosisteme întregi. Am pierdut lupta împotriva lor si mă declar învins. Sper că a fost singura luptă pierdută și promit că am să mă întorc cu arme noi.
       Acum un an s-a aprins flacăra pentru munte. La scurt timp...s-a aprins flacăra fotografiei, inevitabil. Da...recunosc, abia am împlinit un an de la primul contact cu un DSLR.  La 1 iunie 2013, de ziua copilului, mi-am făcut cadou singur, primul DSLR.
      A sosit vremea să aleg pe care ramura a fotografiei vreau sa merg. Aș spune cu voce tare Wildlife! De ce? Pentru că e palpitant. E frumos și pe lângă dificultatea în sine a tehnicii , intervine un aspect care mă atrage foarte tare către ramura asta și anume rolul fiecărei vietăți in natură. Un mister. O splendoare. E uimitor cum natura s-a modelat, cum s-a împărțit in mod egal și eficient în  lucruri care interactionează și depind reciproc unele de altele. Bun...dar ce pot să fac dacă iubesc și muntele? Să nu postez poze de pe creste? Nu...! Cu siguranța voi posta experiențele frumoase și nu numai, din munți. Iubesc muntele și ador natura. Prin urmare blogul este dedicat fotografiei de natură. Cu ajutorul acestui blog vreau să vă arăt că există in Romania. Că frumusețea bate la ușa noastră. Până la următoarea postare ( a doua !) adaug câteva poze dragi mie, adunate din pădurile patriei. Pe care le-ați văzut si pe Facebook. Poze facute în întunericul pădurii.
    Sfaturi nu sunt in măsură sa vă dau dar vă implor să respectati natura și să o ocrotiți! Nu stați in casă și faceți mișcare!
    E târziu si mâine plec pe munte cu un om tare drag mie. Un veteran  al potecilor despre care trebuie să vă povestesc. Noapte bună! Sau bună dimineața!

    Căprioară.

    Ciută de cerb lopătar.

 
    Căprior.

 
    Căprioară.