Cod portocaliu in pădure

    După tura de ieri pe la munte - una extrem de ploioasă, am ajuns astăzi pe la câmpie. În pădurea mea preferată. Nu am fost singur de data asta, l-am luat pe tatăl meu cu mine având in vedere faptul că data trecută am avut un conflict cu o scroafă care își proteja purceii de mistreț.

    Am ajuns pe la ora 17 în pădure și am decis să nu stau la pândă în locul în care eram convins că va ajunge un animal în fața teleobiectivului ci să merg pur si simplu pe o potecă de animale, un circuit, un traseu ales de mine prin pădure. Pădurea asta e mare, nu glumă iar când îți propui să o explorezi la pas întâlnesti frumuseți peste tot. Important este sa ai răbdare și să speri că în liniștea ei, atunci când te opresți, vei auzi niște pași. Ai câteva secunde să te ascunzi până să te vadă. Dacă ai norocul să vezi tu primul animalul și îi cunoști cât de cât comportamentul, te poți întoarce acasă cu ceva bun pe cardul de memorie. Dacă te-a vazut...slabe șanse să stea locului. 

   N-am mai pozat cerb lopatar din luna mai. Efectiv stă ascuns în locuri numai de el știute. Pe acest tânar cerb l-am văzut păscând. Eu pe el, primul! De data asta am câștigat. După ce l-am admirat și pozat, am vrut să mă fac auzit. Apoi l-am filmat puțin. A existat între noi o curiozitate reciprocă, un sentiment de siguranță l-a ținut cumva pe loc, n-a fugit. Îi cresc coarnele. Încet, încet se pregătește pentru cucerirea ciutelor prin luptă, în toamnă.

  După întalnirea asta a început furtuna. O furtună cu câteva raze de soare la început, raze care m-au determinat sa arunc pe senzorul aparatului foto și o poză cu un loc de pândă drag mie, un luminiș din inima pădurii, o poiană mică unde animalele vin să se bucure de lumină. Locul mi-a amintit de o poză mai veche prin care eu am înteles ce înseamnă lumina in pădure. Viață. Am postat-o, nu m-am putut abține. Este vorba de poza pe verticală care redă atât de bine semnificația luminii în întuneric. 

  Iar apoi...întuneric. Un întuneric greu, cu tunete și vânt puternic. Puțin înfricoșător pentru noi, nu și pentru un tânar căprior curios poziționat bine in planul pădurii, compoziția mi-a plăcut așa că am fost nevoit să scot din rucsac din nou aparatul. Am ridicat ISO la 5000 iar în bezna furtunii și a pădurii, am declanșat. Am testat cumva limitele aparatului meu foto și având in vedere faptul ca poza asta e făcută la un ISO 5000 mă declar mulțumit. Funcția noise reduction ajută mult in astfel de condiții și se pare ca o face binișor. 

  Imediat ce am ajuns la mașină a început ploaia. Și nu s-a oprit încă. E furtună afară și mie imi e somn. Noapte bună prieteni, o săptămână ușoară vă doresc!